marți, 22 decembrie 2009

Tatiana Stepa

Din intamplare am dat peste un articol despre Tatiana Stepa... http://e-folk.blogspot.com/search/label/Tatiana%20Stepa ..Si-a facut debutul la Fagaras, a murit anul asta pe 7 august, si a cantat ultima oara la Folk you pe 31 iulie...

miercuri, 16 decembrie 2009

Ticuri

Am ticuri verbale, ticuri comportamentale si ticuri de tot felul. Practic, ma repet..."practic" este un tic.
Da, da, da...asa este...cum zici tu...ma repet... si nu ma pot controla...constientizez si practic nu pot sa fac nimic in afara de a-mi da cate o palma dupa ce am scos porumbelul pe gura...
Strazile sunt pline de zapada si nu pot decat sa zic- Doamne, cat de groaznic este!...
Vine Craciunul si nu pot sa nu ma gandesc decat ca "nu am chef", "nu simt nici o atmosfera"...
Starile de spirit se repeta...din an in an...tacerea mea se repeta..lacrimile, tristetea si neputinta...
Traiesc o viata ciclica, asa ca intr-un film dubios, in care te trezesti in fiecare dimineata, esti in acelasi pat si in cursul zilei ti se intampla acelasi lucru ca si ieri...Doar ca eu ma trezesc si am senzatia ca e ceva nou,cand de fapt e un an care s-a mai intamplat si alta data..
Ma simt neputincioasa in fata timpului care se repeta..sunt trista...tacuta...as vrea sa fac cumva sa fie altfel...dar e in mare acelasi scenariu. Si atunci?

vineri, 11 decembrie 2009

Sfarsit de saptamana..de an...de tot...

Ma intristeaza finalurile..ma simt neputincioasa in fata lor...Cum am putea sa facem sa avem un pic mai mult timp? Un pic mai multa fericire, un pic mai mult din tot ce e bun?
Ma simt sfarsita, epuizata...asa ca o baterie de MP3 player...Il inchizi putin, asteptand ca bateria sa se mai incarce putin si sa mai poti asculta o melodie..
A fost un an care a inceput in gari..si asa am dus-o si eu tot anul...din gara in gara, din aeroport in aeroport...cateodata incantata, cateodata trista...Oricum garile ma intristeaza...Oamenii vin si pleaca, peronul este plin, iar la un ceas tarziu in noapte raman tot pustii.
Ramanem si noi pustii, dupa ce ne trec multi prin suflete..ramanem reci la gesturi calde..ramanem cu gandurile tot in Rapidul de noapte care merge intr-o oarecare directie, acolo de unde ne-am intors..
In permanenta intre 2 trenuri..intre 2 ganduri...intre 2 destinatii...Incotro? Unde e totusi destinatia finala? O destinatie fara gara, ca sa nu mai poti fugi?

Sunt incoerenta...stiu...in drum spre gara...aceeasi..

miercuri, 9 decembrie 2009

Asa ma simt cateodata...


marți, 8 decembrie 2009

forever emeric imre:)

Iubindu-te fara de moarte,
Nici viata-mi pare ca n-am
De nici o placere n-am parte
Nu-mi trebuie nici un balsam.

Si totusi de tine depinde
Chiar nenorocirea ca sunt
Imi esti cea din urma meride
Imi esti cel din urma pamant.

Ref :Si totusi te caut intr-una
Si totusi al tau am ramas
Cum soarele cauta luna
Mereu despartiti de un pas.

Nici Shakespeare nu-i demn de-o poveste
Ca asta pe care-o traim
Si nici nu se scrie ce este'
Un dictionar e infim.

Ma simt o faclie in lanturi,
Ma simt un suras inghetat,
Ma simt o furtuna in santuri,
De toate-ale lumii tresar.

Si nici nu mai am bucurie,
Fiinta si-atat am ajuns
Nici inima mea nu mai stie
Sa dea la acestea raspuns.

Iubindu-te fara de moarte,
Nici viata-mi pare ca n-am
De nici o placere n-am parte
Nu-mi trebuie nicï un balsam.

Mosii..

In ultimul timp mi-am tot amintit de la Mos Craciun si de Mos Nicolae, de mosii din timpul copilariei si imi vine sa plang..
Mosii mei erau mai saraci decat alti mosi, aveau 3 fetite carora trebuiau sa le aduca bucurii. Si ne aduceau bucurii aproape de fiecare data...asa, micute, dupa posibilitati... Imi amintesc cum mergeam la scoala, si invatatoarea ne intreba ce ne-a adus Mosu' si pana ajungea la mine auzeam de nenumaratele papusi, jocuri, hainute...iar eu care de cele mai multe ori primeam dulciuri si ciorapei, mai adaugam un cadou- doua in plus..
Eu ii iubeam mult pe mosii mei...eram extrem de fericita cu faptul ca gaseam cadourile in ghetute...nu imi doream ce aveau ceilalti..
Cel mai frumos cadou de Mos Nicolae a fost un set de globuri de brad..cele mai frumoase globuri...atunci am asteptat Craciunul cu atata infrigurare si imi imaginam cum va arata bradul nostru, care tot timpul era mai gol decat altele.
Intr-un an, m-am ascuns in sufragerie si am inceput sa scotocesc prin sertare, unde aveam tot felul de nimicuri. M-a gasit mama aranjand cu multa emotie o cravata a tatei, un fular al ei si m-a intrebat ce fac- "va pregatesc cadouri de Craciun"..si mi-a spus ca e foarte frumos, si ca eu nu trebuie sa fac cadouri acum, trebuie sa primesc...si cadourile se fac din lucruri noi...Asta inseamna ca de pe la 4-5 ani eu stiam ca Mos Craciun sunt ei, parintii mei...
Anii au trecut...Mosul a capatat si alte forme, a lasat cadouri pentru mine si in alte case...dar indiferent de ce am primit nu mai aveam aceeasi emotie a serii de ajun sau a primei zile de Craciun cand fugeam repede in hol sa vad daca e ceva sub brad..pentru ca s-a intamplat o data sau de doua ori sa nu fie nimic..si mosul meu sa vina un pic mai tarziu...Eu intelegeam si nu ceream niciodata nimic...si ii iubeam la fel de tare pe mosi pentru ca faceau atat de multe alte lucruri pentru noi..Ii iubesc acum la fel de mult, sau poate si mai mult pentru ca inteleg mai bine framantarile prin care au trecut, greutatile pe care le-au avut ca sa ne creasca..si de cand m-am facut mai mare le fac eu cadouri care sper sa ii bucure...

luni, 9 noiembrie 2009

Meteo sensibilitatea

Toata lumea e trista, toti suferim intr-un fel sau altul..Nimeni nu mai are chef de nimic, ni se pare ca nu faceam nimic altceva decat sa inspiram si sa expiram si la asta se reduce totul. Nu mai exista fete zambitoare, exista doar griji si probleme, inchipuite daca nu cumva sunt reale...
Toamna se pare ca este anotimpul care acopera soarele pe care il aveam pe fata in timpul verii..suntem meteo sensibili..Norii, vantul si ploaia ne melancolizeaza si ne fac sa vedem lucrurile urate din jurul nostru...Devenim plictisiti si fara chef de viata doar pentru ca afara e innorat...
Experimentez asta atat de bine pe mine...am avut cel mai groaznic training, doar pentru ca afara ploua si toata lumea era atat de trista si de lipsita de chef, incat orice ar fi spus tot nu i-ar fi scos din starea lor...
Am vorbit atunci despre atitudinea pozitiva...despre gandurile bune care ne pot face sa traim altfel...i-am pus sa se uite la "The Secret"...si parca s-a produs o mica schimbare...
Nu mai vreau toamna..nu mai vreau tomnateci... ne transforma in niste zombie, in niste oameni care fac totul din inertie. Toamna iti taie orice avant, orice initiativa, orice chef de a iesi din cotidian..
Cumva trebuie sa facem sa schimbam asta...sa declaram razboi meteo sensibilitatii, sa nu mai fim ca vremea... Sa retraim cumva vara la nesfarsit...
De ce avem nevoie?

Poate ca doar de vointa si de o alta atitudine...

luni, 12 octombrie 2009

Octombrie...

Astazi ploua...astazi sunt trista si melancolica...
Astazi nu pot sa zambesc..
Astazi ma gandesc "de ce?"...
Astazi as vrea sa fiu in alta parte dar nu aici...
Astazi as vrea sa fiu tinuta in brate si sa plang...
Astazi gresesc...si am gresit si alta data..si voi mai gresi..
Astazi nu e o zi obisnuita..ploua..si simt fiecare picatura de apa...
Astazi vreau sa fie ieri, alaltaieri, acum un an, acum 2, acum 3, acum 5..
Astazi vreau dealuri si munti, soare, zambet si copilarie..
Astazi mi-e dor de mare..

vineri, 2 octombrie 2009

Plimbareata din mine...

a ajuns la Oradea ( ase citi Oradia, ca cica asa pronunt eu...)...Am fost fascinata de mersul cu avionul..imi venea sa sar pe un norisor pufos pufos...ma si vedeam ca o caprita topaitoare fericita..
Am intors capul doar de 2-3 ori, cand au trecut stewardesele sa ne serveasca cu un mar si suc si incercam sa adulmec si o urma de mancarica..Dar nu a fost sa fie..am fost pacalita, mi-a spus mie cineva ca la Tarom mananci si ce mancare buna, iam, iam...Ihi- fix un mar in servetel...

La Oradea, am fost asteptata de oameni simpatici cu accent frumos gadilitor pentru urechi..M-am aruncat direct in patul cu asternuturi imbibate in lenor si daca as fi fost caine sigur as fi dat din coada...M-am dus la masa, imbracata strengareste (cu minunati colanti aka strampi :p mov) si gandindu-ma ca mi se deconteaza masa mi-am luat felul 1 si felul 2, pentru care am platit cam de 2 ori mai mult fata de cat eram eu obisnuita...Urat, urat sa stai singura la masa...simteam ca mor de plictiseala, asa ca am vorbit la telefon de mi-am consumat bateria..
Am facut apoi o mica tura de parc (respectiv am traversat strada, am mers 50 m si m-am intors inapoi) si m-am reintors in camera parfumata...
Dimineata..panica...aveam gatul blocat intr-o parte...sub nici o forma nu ma puteam intoarce, si nu imi puteam misca capul si ca sa ma simt cat de cat confortabil il tineam intr-o parte...Asa imi trebuie daca stau si ma uit pe hublou si visez la caprite in nori...
Dupa ce ca vineri dimineata ma trezisem cu buza de jos demna de Angelina Jolie (de la un herpes gigantic), de data asta aveam gatul stramb...Practic de fiecare data cand am tinut cate un training mi s-a intamplat ceva si avand in vedere ca in fiecare saptamana am cate unul, sa vezi minunatie...

In rest nimic fascinant legat de Oradea- oras frumos, dar stiam asta deja...mi-a placut cu avionul, dar probabil o sa ma satur pana in decembrie...

Aseara- am fost la concert cu Cesaria Evora...dragutz, orchestratie superba, un concert simplu, fara fast si proiectii, doar muzica...
Partea negativa:locuri in fundul salii ( 7dar asta este, am luat ce-am gasit)...oameni mari in locuri mici, si o doamna pe scena...care nu ne-a salutat, nu ne-a zis nimic, asa cum a intrat, asa a si iesit- asta e singurul lucru care m-a dezamagit...ah...si multii tarani din fata noastra care s-au ridicat de cel putin 5 ori in timpul concertului...
Bessa me...bessa me mucho...

vineri, 4 septembrie 2009

BALCICUL

"Balcicul pentru mine a devenit un colţ de linişte şi odihnă, unde mă duc să-mi împrospătez sufletul şi trupul.
Coasta are un farmec rar şi dacă s-ar dezvolta cu îngrijire, ar putea deveni una din cele mai încântătoare părţi din scumpa noastră ţară.
Clima îi este minunată, baia şi înotul - o bucurie. Însă cu toate că Balcicuî este colţul ales, cel mai drag inimii mele, acei ce doresc o plajă mare e bine să meargă la Ecrene. Nicăieri nu se găseşte o plajă nisipoasă mai frumoasă decât acolo.
Pentru colorit, duceţi-vă la Caliacra, cu stâncile ei roşii în contrastul cărora marea apare misterios de adâncă, verzuie şi albastră, ca şi cum smaraldele şi safirele s'au topit la un loc pentru a face bucuria zeilor.
De nedescris sunt apusurile de soare la Caliacra, şi este un timp când pământu-i sterp se acoperă cu maci înflăcăraţi. Un apus de soare în vremea înfloririi e ca şi cum întreaga lume ar fi cuprinsă de foc.
În Iunie florile de câmp transformă întreaga Dobroge într-o grădină cu multe culori. Scumpul nostru Rege Ferdinand obişnuia să zică că flora văii Teke este o adevărată grădină a raiului.
Ca toţi cei care iubesc Coasta de Argint şi Eu sper s-o văd în dezvoltare şi prosperitate, spre bucuria multora. Dar nai presus de toate nu doresc ca atmosfera şi caracterul ei să fie schimbate sau distruse.
Intensitatea pitorească a acestei fâşii de pământ este ceea ce o face atât de nepreţuită.
Acei ce s-ar uni spre a face aceste locuri singuratice mai plăcute şi mai uşor de ajuns la ele trebuie mai cu seamă să le respecte frumuseţea, iar în dezvoltarea lor să le cruţe pitorescul.
Toate construcţiunile publice, fie ele şcoli, hoteluri, bănci sau primării, ar trebui să fie adaptate stilului regiunii; arhitecturi complicate ş înflorite nu trebuie permise, nici nu merg cu fondul artistic al locului.
Având atâta dragoste pentru această parte a ţării noastre, nădăjduiesc că nu se vor face mari schimbări înainte de a fi văzute de Mine. Eu, având inima de artist, aş simţi o adâncă bucurie să-i ajut la plănuirea îmbunătăţirii lor, şi sper că-mi va fi îngăduit să fiu o îndrumătoare în lucrările de gust.
Şi mai cu seamă, voi - cei ce iubiţi Coasta de Argint, nu distrugeţi atmosfera orientală care îi este marele farmec, îmbunătăţirile rău înţelese sunt mult mai rele decât dacă nu le faci deloc! Ele ar ruina frumuseţea rustică şi simplă a locului.
Dragostea mea pentru această parte a lumii, este atât de mare, încât simt că aş fi o bună sfătuitoare, de aceia lăsaţi-mă să iau parte la lucrul vostru."
***
Articol al Reginei Maria din Revista "Lumea Turistica", 1934, www. zelea-codreanu.com

Balcic



Am fost la Balcic...la mult visatul Balcic, de care am aflat prima oara atunci cand am citit "Panza de paianjen"...ma visam si eu o Diana, plimbandu-ma pe faleza, asteptand cu nerabdare sa-l vad pe Petre Barbu sau pe Alex Dobrescu...Parca toti faceau parte din viata mea...De atunci imi doream sa vad aceste locuri, care erau destinatia preferata a multora in perioada interbelica..






Orasul de pe stancile albe are un farmec aparte...Te indeamna la plimbari lungi la apusul soarelui si in restaurantele de pe malul apei, sa vezi luna cum se oglindeste in mare...



Castelul Reginei Maria este inima Balchicului si a fost candva si inima ei. Este de fapt un complex de vile si gradini, construite cu piatra alba de mare... Un mic paradis cu o insemnatate aparte, pe care nu o mai stiu..un simbol al vietii, al eternitatii, al tuturor religiilor, al dragostei si al mortii...


Noaptea, fiecare vila, capela, cascada sau gradina sunt luminate discret si poti veni sa asculti marea care se izbeste de stanci.. Candva plaja ajungea pana la zidurile castelului si peisajul era mai salbatic..


Un alt loc impresionant este capul Kaliakra...O mica peninsula stancoasa, inconjurata de o apa verde...Un amalgam de culori- galben, roscat, albastru, verde, alb...o frumusete pe care nu o pot descrie in cuvinte..






sursa foto: aici si aici.

duminică, 16 august 2009

De la ginerica fara numar...

Ieri am fost la nunta...mi-am inceput ziua dis de dimineata la pedichiura si manichiura...si apoi la coafor..in viata mea nu am dat atatia bani pe aspectul meu exterior!!!...am facut un mic infarct cand mi-a zis ca coafatul costa 88 lei.Imi spusesera la telefon ca e 35 lei, dar au omis sa adauge cuvantul magic- styling de unde a reiesit aceasta suma...
Toate ca toate dar mi-a placut asa cat de cat...tot aveam impresia ca arat ca o nasa...
Am purces la biserica in my sexy new dress si cu freza mult platita si acolo am inceput seria povestirilor:"tu esti fata marianei?", "tu esti aia mare?" ...deci da...cu tot efortul meu si lookul de nasa se pare ca aratam tot de 17 ani:)
Mireasa dragutza, nasa si soacra mica cu niste tinute foarte faine (ca doar sunt verisoarele mamei..nu?:)))
Pe scarile bisericii incercam sa-mi conving verisorul de 12 ani si de al 3-lea rang sa ma ia de brat - "mai bine ma ucid!"...hmmm...suna a fi promitatoare ziua..dar ce sa-i faci? crizele varstei, cand urasti fetele sau doar ti-e foarte rusine de ele...
Am stat vreo 2 ore la restaurant sa vina aproape toti invitatii...ceea ce m-a plictisit teribil si ma gandeam doar la mancare:)...Am mai povestit eu una alta cu verisoarele mele, dar neavand prea multe in comun a fost cam sec..
Printre invitati s-a numarat si o domnisoara cu pene in cap..m-a pufnit rasul instant...si avea o rochie de-a dreptul speciala- un fel de bluza neagra care ii acoperea fundul si un fel de tutu din tul cu coada...Era mititica ca o gaina motzata..La sarba ii tot sareau penele alea foarte amuzant...
Eu, mare dansatoare de sarba as putea spune ca m-am saturat de acest gen:)..au cantat lautarii aia cam 50% doar sarbe...
Mi-a plactu foarte mult ca tinerii insuratei au primit o surpriza muzicala- au venit 2 cantareti la nai si o tipa la vioara si au avut niste melodii foarte saltarete de penele alea s-au tot zburatacit..
La un moment dat a inceput lautarul principal (ca au fost vreo 3) sa cante cateva manele si era lumea in extaz...nu am mai vazut demult asa miscari elaborate- atat masculine cat si feminine..."de la ginericaaa pentru fratele lui- frateee, frateeee fratiorul meu"..."Ginerica e multitalentat".....si aruncau oamenii cu bani pentru dedicatii de guta minune asta isi tot infigea banii in buzunare si imediat i se umpleau mainile iar...La un moment dat si-a laudat intr-un stil memorabil o melodie- "cea mai melodie adevarata"...mi-am amintit ca era in costinesti un restaurant- "cel mai cal frumos":)
Mi se desprinse un pic din freza retro si la fiecare saritura o simteam cum se misca..Nu mai puteam de picioare..abia asteptam sa ajung acasa...dar a trebuit sa rezist ca sa vad si tortul...si aruncatul buchetului, pe care nu l-am prins si nici nu-mi doream sa-l prind...m-am asezat cumva dupa o tipa...Nu-i nimic ca l-a prins sora miresei:) La partea cu jartiera mireasa a fost foarte hotarata ca ea nu si nu si ca nici nu are jartiera, iar ginerica s-a apucat el sa faca striptease ca sa mai salveze aparentele, dar mireasa avea o fata de zici ca acum il plesneste..of, saracu baiat..
Ce m-a uimit a fost faptul ca foarte lume tzatzaia atunci cand dansau vreo hora sau vreo sarba- adica scoteau niste sunete cu adevarat dubioase:))..asta a fost soc cultural pentru un om venit din ardeal i:P
Am ajuns acasa pe la 6 jumate si dupa ce mi-am dat jos cele 20 de agrafe din par am adormit instant pana azi la 1...nu am reusit sa fac nimic toata ziua, am stat ca o loaza si am constatat ca abia pot merge- pernitele mele sunt inca avariate..
Noh gata ca m-am plictisit si eu de cat am scris...
Paa!

joi, 13 august 2009

Cum sa faci dus imediat dupa ce iesi de la serviciu:)

Ieri.. cu frigul in oase si cu mari dureri de cap plec de la serviciu..Traversez o mare de cutii de carton aruncate pe trotuar si mirosuri "senzationale", apoi un mic maidan si ma asez la semafor...Trece un camion pe langa mine cu sofer mustacios care avea un cartonas din ala cum au tiristii de obicei cu insemnul UE si numele lor - GAE..wtf..GAE??why not NAE? si in timp ce ma amuzam in sinea mea si mai uitam de durerile facerii (ca zici ca fatam ceva cu capul...asa ma durea)...fleeeoooosssc...ma trezesc stropita cu un jet de apa care provenea dintr-o dacie rablagita plina cu tevi...ma stergeam scarbita pe gat, ca aia a fost tinta nimerita (cu toate ca presupun ca au avut alta...:) ) si ma gandeam ca ce bine ca nu aveam gura deschisa :)))...O doamna de langa mine se stergea si ea nervoasa..."golanii.."
Ajunsa acasa...mai zac un pic...mancam niste praji bune de tot si ma apuc de treaba..Ma suna segnior le francais aka Olivier si incepe sa-mi zica ce sa mai adaug la proiect: niste contacte la Patriarhie:))))) se gandea el mititelu la o metoda interesanta de a face romanii credinciosi sa-si faca asigurare, implicand Patriarhia...ca doar ce? romanii sunt credinciosi si se bazeaza pe forta divina in caz de accidente... Inca o data m-am gandit cat de dusi sunt francezii si cat de normali suntem noi, credinciosii romani..
aaaa...cred ca cam atat...
PS1: in echipa Ungariei de fotbal era un jucator -BODOR- nu FODOR!!!..si pentru a mia oara- nu sunt unguroaica!!!!
PS2: I love my job:)))...e o sursa de amuzamente pentru mine...azi am gasit o adresa de mail foarte simpatica: pufi.pufilici.masochinici@numaistiuce... la asta se mai adauga una gen domnulfoecker...:))

marți, 11 august 2009

Cum mi-am petrecut ziua de nastere...

Dupa o bine meritata jumatate de ora in plus de zacut, vineri dimineata am purces catre strada Justitiei, unde avea loc trainingul de "Dezvoltare personala"...
De vreo 2 luni de zile circul fara bilet de tramvai pentru ca idiotii de la RATB au refuzat sa-mi faca abonament redus - pe legitimatia mea de master scria FR si tanti aia a zis ca e ceva dubios.."Femeeieee...FR vine de la Franceza".."Nu,nu, ca e ciudat...trebuie s-o trimitem la centru ca sa verifice cu facultatea...Si in plus pe cardul tau de calatorii ultimul abonament figureaza in martie 2007"..."pai da...eu nu am avut nevoie de abonament pentru ca circulam cu metroul"...in fine...deci nu mi-a facut abonament asa ca am ales sa insel sistemul:)..de fapt eu mi-as lua bilet daca nu ar trebui sa ma deplasez inca 50 m ca sa ajung la cushcheta de bilete...
Dar vineri am avut un feeling atunci cand l-am zarit pe un nene cu o camasa albastra ( care mie mi se pare ca este un fel uniforma de controlor..si iarna se adauga geaca de piele) asa ca mi-am luat bilet... In tramvai insa apare un alt nene burtos care s-a dat drept controlor, doar ca avea camasa mov:) si eu mandra ii arat biletul si ma gandeam "ia de-aici..fraiere":P..
Am avut un sentiment deosebit..un fel de king of the world..ma si vedeam in rolul lui leonardo di caprio pe Titanic, urland cat ma tineau plamanii:))( doar ca eu urlam in mintea mea)...

Asssaaaa...am ajuns la training...de aici se termina partea amuzanta..si incepe aia serioasa...2 barbati si vreo 16 femei, oameni de toate varstele (eu of course cea mai mica), cu meserii extrem de diferite...Trainerii- mihaela si lidia- niste tipe minunate. Prima data am observat la ele aspectul asemanator- amandoua cu parul scurt, una blonda, alta bruneta...
Exercitii de GTKEO (get to know each other..imi place mie cum este abreviata aceasta expresie), la care am fost tinuta minte datorita raposatului meu motan Vanghelie- "Tu esti Catalina si ai un motan Vanghelie..si ...nu mai stiu"...
Apoi au urmat primele exercitii bazate pe tehnici de NLP legate de raportul sau relatiile care se leaga intre oameni..Prin "oglindirea" gesturilor si respiratiei celui din fata ta poti sa ii simti starea interioara (pacing), si poti sa-l transpui intr-o alta stare, prin ceea ce se numeste "leading". Au fost niste exercitii extrem de interesante...am inteles mult mai bine ce inseamna aceste concepte, despre care citisem, dar pareau oarecum abstracte atunci...
La sfarsitul zilei, am impartasit ceea ce credem despre ziua care tocmai trecuse... Cand a venit momentul meu am spus ca a fost una dintre cele mai frumaose zile de nastere pe care am avut-o pentru ca am invatat lucruri pe care nu le stiam, am cunoscut oameni noi si interesanti...si ca abia astept zilele care urmeaza...mi-au cantat instant "la multi ani" si apoi fiecare a venit si mi-a daruit cate o "resursa" - intelegere, iubire, forta, etc..
Am plecat extrem de emotionata...
Ajunsa acasa eram oarecum stoarsa de emotii..obosita, dar intr-un fel placut...
Venea momentul iesitului in oras...m-am imbracat cu greu in timp ce incercam sa ma activez cu "i'm a believer":)...mi-a iesit un look de pitzipoanca..cu o rochita semiscurta, sandale cu toc si buze foarte rosii:)))...Prima destinatie a fost Coyote, unde am baut o bere si eram deja ametita:) de acolo un pic in Club A...si direct la somn cu o scurta oprire la McDonald's:)
A fost dragutz...am avut prieteni vechi aproape dar am cunoscut si altii noi...am experimentat si mi-am propus diverse...o zi extrem de placuta...

vineri, 7 august 2009

Happy birthday to me! Happy birthday to meeeee!:)
Mi-am inceput dimineata intr-un mod minunat- am mai zacut in pat o jumatate de ora in plus:D...azi e zi de training, de fapt tot weekendul o s-o tin tot intr-un training...iar diseara o sa ne dansam pe ritmuri carcotase:)..

Am inceput sa scriu in acest blog exact acum un an...am mai crescut un pic..ma simt mai bine decat atunci...asta e de bine...
As fi avut de scris o lunga lista de lucruri pe care as vrea sa le fac anul asta...dar nu mai am timp...o sa ma gandesc la ele si le voi scrie cu o mica intarziere..Daca le scriu poate le si pun in practica..
am plecat la training...duminica seara voi fi un pic mai bine dezvoltata pe plan personal:P

miercuri, 5 august 2009

de-ale mele:)

Sunt recunoscuta pentru stilul inconfundabil de a pierde lucruri, de a sparge diverse, de a da pe mine cand mananc..si chiar si pentru gafele pe care le fac..
Ultima gafa azi m-a amuzat pentru restul zilei..asaaa...sunam eu intr-o veselie pentru a programa oameni la interviu si dau de un CV al carui posesor purta numele de Ruxanda A. V. (mi-am dat seama ca daca da search pe google primul site in care apare numele lui e asta)...biensur ca mi s-a parut ca e o domnisoara, si chiar ma miram de calitatile ei IT-iste..si sun..si imi raspunde un domn..."Cu domnisoara Ruxanda, va rog".."La telefon, doar ca nu sunt domnisoara"( sau ceva de genul asta)..si eu m-am pus pe ras, in timp ce-mi ceream scuze...Sper ca nu s-a suparat... Am citit total aiurea, crezand ca prenumele e nume (asta din lipsa de diacritice)...( si in caz ca cititi domnule va adresez mii de scuze!!)..

O alta intamplare din categoria "dat cu batul in balta" a avut loc in primavara...mergeam in viteza pe calea victorie, imbracata cu o rochita, relativ decenta..si ma suna o doamna de la un hotel de cateva stele la care cerusem o oferta pentru organizarea unei conferinte...si vorbim noi ce vorbim si la un moment dat imi ridica un muncitor cu fata de retard fusta...eu- dintr-o data un pachet de nervi ma intorc si ii adresez niste cuvinte de dulce legate de mama lui care nu l-a inzestrat cu multa minte...Toate ca toate, dar i-am racnit practic aceste cuvinte in telefon doamnei cu pricina care cred ca a ramas un pic socata .."imi cer scuze, nu era ptr dumneavoastra, mi-a ridicat cineva fusta pe strada"..si am continuat rusinata discutia..

Si lista poate continua...
ah..mi-am amintit...la prima intalnire cu mama primului meu prieten...asta prin clasa a 10a...m-am asezat pe o foarfeca si asa am ramas...de mi-a zis femeia dupa ce ne-am mai imprietenit ca nu stau prea bine cu simturile ca nu am simtit foarfeca...

Continuare2 :) :
mi-am uitat banii in bancomat pentru ca vorbeam la telefon si nu eram atenta...dar un baietel cu suflet bun a venit dupa mine si mi-a spus suav "data viitoare cand mai scoti bani de la bancomat nu mai vorbi la telefon"....un inger pazitor a fost el dragutul, mai ales ca dupaia stateam la trecerea de pietoni din romana si in loc sa stau pe trotuar stateam pe sosea, si m-a atentionat "te-am salvat o data, nu mai vreau sa te iau si din fata masinii":))...ce suflet ! ce om! ce caracter!:))

Aia cu furatul salariului am povestit-o deja..

M-am plimbat o data cu camasa desfacuta la doi nasturi in partea mai proeminenta prin Zara..

Oricum..si altii fac porcarii din astea...am fost anul trecut la o nunta si o doamna isi prinsese fusta in spate de strampeni ( =dresuri ca sa fiu mai eleganta) si a inceput sa danseze fara probleme :))))

In metrou- anul 1..eram pe tocuri si m-am tinut de manerele de sus si la o frana nu stiu cum m-am lasat dar m-am invartit ca o balerina de vreo doua, in timp ce ii dadeam in cap cu geanta unei doamne vadit deranjate...cine nu ar fi fost?mai ales k eu radeam k o prostalana in timp ce-mi ceream scuze...la fel ca hoarda de gagici aferenta..

Ahhh...inca una extrem de amuzanta:)))
M-am dus cu un palton al mamei sau al meu la curatat...doamna aia ma intreaba daca e ceva prin buzunare..si ma apuc sa scotocesc...si ce gasesc??? o pereche de chiloti:))) m-am facut verde- albastra si i-am bagat repede in geanta...Apoi am deslusit misterul- mami ii pusese acolo pentru ca ii cazusera cand a luat hainele de pe sfoara si in timp ce se indrepta spre dormitor a intrat cineva pe hol si ea s-a gandit sa-i vare in buzunarul paltonului ca sa n-o gaseasca cu o pereche de chiloti in mana..

Mai aveti intamplari penibile?:) eu cu siguranta mai am, dar o sa mi le amintesc pe rand..

luni, 3 august 2009

vama...mare..cantec..emotii intense


"Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie


Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina"

As vrea sa pot transpune in cuvinte cat de frumoase au fost serile din vama..Am trait emotia muzicii, pentru ca altfel nu o pot denumi... emotia muzicii valurilor care se sparg de mal ..

acorduri, voci si versuri minunate...emeric imre, ducu bertzi, iris, baniciu..

Poate ca a fost ambianta, poate ca sentimentele puternice din ultimul timp..poate ca unele cantece erau cu totul noi si ma luau prin surprindere...toate au contribuit la sentimentul de "nu as vrea pentru nimic in lume sa ma aflu altundeva" si la "as vrea sa imi amintesc de senzatiile astea totdeauna"..

am plans...de fericire... de fericire ca eram acolo, de fericire pentru ca am alaturi oameni minunati..si in special un om minunat...As fi vrut sa pot inregistra cumva in mine toate acele sunete si senzatii si sa le duc mai departe celor dragi care nu au fost acolo...marea care canta la 2 metri de noi, nisipul rece in care imi infundasem picioarele...sentimentul de bine pe care-l ai cand vezi ca esti in mijlocul unor oameni care simt la fel ca tine..

Am ramas cu muzica in suflet in continuare pana la rasarit...un rasarit maiestuos, asa cum nu am mai vazut sau nu mai tin minte ca am vazut..

Au fost 3 zile frumoase...cu oameni la fel de frumosi...
PS: il urasc pe chilian..el nu este frumos..el nu stie sa cante frumos..el nu are nimic frumos...

http://www.youtube.com/watch?v=EZmDzxpiiYE&NR=1


marți, 28 iulie 2009

Sex and the city

.. in varianta romaneasca..Dap..o sa fie pe prima tv un serial inspirat din Sex and the city, cu andreea raicu:
"Andreea Raicu isi va face, in toamna, debutul actoricesc, in cadrul unui serial difuzat de Prima TV. Productia tv are ca subiect noua generatie de femei, incercand sa descrie vietile lor complicate - si mai ales "autocomplicate" - femei care se lupta zilnic cu deciziile, traficul, soldurile, prietenia si barbatii."
"Andreea va juca în povestea a patru prietene care, împreună, vor încerca să facă faţă alegerilor dificile şi provocărilor pe care le întâmpină la 30 de ani, dar, mai ales, să-şi păstreze prietenia de aproape cincisprezece ani“, se arată în comunicat. "

Ma intreb oare de ce nu suntem capabili sa facem ceva original..totul se copiaza...suntem o natiune de "falsificatori"...sa ne gandim la Valentine's Day ( Dragobetele de ce nu era bun??)... la show-urile Big Brother, la toate talk show-urile de dupa-amiaza, la rongleza care se vorbeste prin multinationale...si lista continua..
Poate ca asta inseamna progres.. poate...

Ma intreb cat de indraznet va fi serialul...o s-o vedem pe vreuna dintre actrite in rolul Samanthei?:)

Cum sa te lupti cu soldurile?:)) inteleg ca este vorba despre kilogramele in plus...dar suna cam aiurea...
..parerea mea..

Iar la PRO TV "megastarul" este Babi Minune, care canta cu Kamara melodia pentru genericul noului serial "State de Romania"- un fel de continuare la "Regina"..citez:
"Babi Minune, copilul de suflet al lui State şi în “State de România”, îi dedică acestuia o melodie nou-nouţă care va răsuna pe genericul serialului, în română şi în franceză, cântată de Babi însuşi şi de Kamara. "

Fara cuvinte..traiasca non valorile si 70% din romanii care probabil gusta asa ceva..

miercuri, 22 iulie 2009

"the map is not the territory"

I'll be the master of NLP:)
Tocmai am primit o carte de 300 de pagini despre acest subiect, peste 2 saptamani ma duc la training si peste inca 2 la vama veche la o tabara de NLP..
Ce este NLP? "NLP este studiul excelentei"- te invata metode prin care poti sa ajungi la rezultatele pe care le doresti, prin studierea si aplicarea unor modele de comportament observate in decursul timpului.
Pentru a gasi aceste modele, NLP studiaza cum ne structuram propriile noastre experiente- ce gandim despre propriile noastre valori si credinte si cum ne cream stariile emotionale- cum ne construim lumea interioara prin prisma experientelor traite si ce inteles dam acestora. Nici un eveniment nu are un inteles in sine, noi ii dam un inteles, si oameni diferiti pot sa dea o insemnatate diferita aceluiasi eveniment. Astfel, NLP studiaza experienta din interior.
NLP-ul a debutat prin studiul celor mai buni comunicatori si a evoluat catre studiul sistemic al comunicarii umane. A crescut prin adaugarea de metode practice si modele generate din modelarea unor oameni exceptionali. Aceste metode sunt folosite la nivel international in sport, afaceri, training, vanzari, drept si educatie. Cu toate astea, NLP este mai mult decat o colectie de tehnici. Este un mod de a gandi, o structura a minti bazata pe curiozitate, explorare si "fun".
Numele vine de la :
N- Neurology- mintea si modul in care gandim.
L- Linguistics- cum folosim limbajul si cum ne afecteaza asta
P- Programming- cum ne succedem actiunile pentru a ne atinge scopurile.

A aparut ca concept in anii '70,autorii sai fiind Richard Bandler si John Grinder, in urma studiului unor similaritati in modelele de limbaj ale celor mai mari terapeuti ai vremii:
- Milton Erickson (hipno terapeut)
- Fritz Perls (terapeut)
- Virginia Satir ( terapeut de familie)

luni, 20 iulie 2009

Pentru andre..

Am tot felul de flashback-uri cu accidente…imi aduc aminte de spitale si de momentul in care a sunat telefonul si l-am auzit pe tata plangand “catalina, hai acasa ca a avut mama accident”... imi amintesc momentul ala cu extrem de multa acuratete...cum am inghetat, cum se auzeau sirenele pe fundal... “ E bine? E in viata??”.. imi amintesc drumul spre gara., cum plangeam in continuu si habar nu aveam daca mama e bine, nici macar daca traieste…mi-am luat pana si haine negre de acasa…
Cand am citit "accident" m-am socat…imi inchipuiam tot felul de nenorociri…am citit apoi urmatoarele cuvinte- cu suntem bine…si m-am mai linistit..
Imi inchipui prin ce ati trecut si cat de groaznic trebuie sa fi fost…Cu o noapte inainte nu dormisem pentru ca aveam doar accidente in cap din cauza telefonului unui tanar inconstient...si uite ca s-a intamplat..Intr-adevar cineva va iubeste…si eu il iubesc mult pe acel cineva ca va iubeste..si si eu va iubesc… Il iubesc pe Dumnezeu si pentru voi si pentru mama si pentru ca avem o viata minunata...k nu ne lipseste nimic important-avem sanatate noi si cei din jurul nostru..sau cel putin ceea ce este se poate vindeca..
Am putea merge intr-o zi la Patriarhie sa aprindem o lumanare…seara fac o slujba atat de frumoasa...si nu sunt decat cativa oameni...e asa de liniste si racoare si te poti regasi atat de usor.. Stiu ca Dumnezeu ne asculta si fara sa aprindem lumanari sau sa mergem al biserica..dar eu am simtit atata nevoie sa fac asta…si a fost asa de bine..
Din toate aceste nenorociri avem atatea de invatat….invatam sa ne iubim unii pe altii si sa fim mai putin rai… invatam sa vedem tot timpul partea buna a lucrurilor.. sa admiram toata viata din jurul nostru…
Sper ca sentimentul asta de frica de moarte sa dispara, dar sa ramana sentimentele bune, dragostea fata de tot ce ne inconjoara , dorinta de a face bine cuiva sau felul in care toate problemele ni se par minore si iertarea...e atat de bine sa poti sa ierti..sa stii sa treci peste nimicurile din viata de zi cu zi…Cineva acolo sus stie si ne rasplateste intr-un fel sau altul pentru asta- ne salveaza din grele incercari..
Nu mai zic nimic altceva decat ca imi pare atat de bine ca acum iti trimit acest mail si ca maine o sa ne intalnim si ca in curand o sa vorbesc cu mama mea la telefon...

joi, 16 iulie 2009

hop-ai-diridaaa

Acest serviciu al meu se afla aproape de centrul Bucurestiului...
Aceasta cladire mare si impunatoare este inconjurata de vanzatoare de flori, de porumbei morti, caca si pipi de caine si de oameni...mormane de gunoaie...este sectorul care este a lui Gooagal Vanghi....
Dar tot acest mirific peisaj astazi s-a imbogatit si cu o muzica de vis...adica oribila...sunt niste lautari/manelisti...whatever...si care canta de mama focului...nu ne putem intelege in birou, atata e de tare...Mi-e profund rau..De ce nu-si pot face repetitiile pentru marele concert care este sau va fi mai tarziu...LUMEA LUCREAZAAAAAAAAAAAAA!....unii au interviuri si nu se pot concentra k le vine sa danseze(asta daca sunt manelisti impatimiti)..
Adica sa nu credeti ca eu am ceva cu tiganii-ii tolerez..dar hai sa nu exageram...un pic de bun simt nu ar strica..
Uaaaii..daca m-ar auzi Oana care lucreaza ea mititica la un proiect impotriva discriminarii romilor ce ar zice??
Ce m-as distra sa intru in birouri si lumea sa danseze pe mese:)))...Smoke, Druga...unde sunteti??? Manelisti din toata tara adunati-va k este bairam pe Calea Rahovei!.....sau nu:)

Portugalia, portugaliaaaa....si inc-o data !

Mare,soare...si floarea soarelui



Mergem la mare..se stie deja- suntem prea fericite cu acest gand...
Andre isi face planuri ca o sa se iubeasca cu toate creaturile moarte si vii de la mare:) ( a nu se intelege gresit- ma refer la scoici- care-s moarte si la mare - care-i vie)...Eu ma gandesc baita..si la urmatorul strat de bronz...la seara pe care nu vreau s-o dorm...adica promit solemn sa nu dorm si sa stau pana la rasarit...si mai vreau sa ma si imbat peste limitele mele normale(o bere sau un pahar de vin)...sa mananc scoici, hamsii si porumb pana lesin..
Happy happy, joy joy:)
si mai vreau sa adun un lan de floarea soarelui si sa-mi fac un fel de templu in casa :))...adica o sa arate ca un templu daca o sa adun un lan:) (putin probabil..ma multumesc si cu 5 fire)...
Deci da...this is the life:)

vineri, 10 iulie 2009

Azi am auzit o "gluma" la radio : Care este diferenta intre Bucuresti si Londra? Raspuns- la Bucuresti ploua mai mult...ce-i drept si eu ma gandeam la ceva de genul..k suntem la tropice - foarte cald si umed ( asta daca tin eu bine minte k la tropice ar fi asa)...
Am o zi plicticoasa...sunt singura in birou si mi-e o lene teribila...sunt asa de plictisita incat am inceput sa scriu despre vreme..
O sa-mi petrec ziua cu niste filmulete de youtube despre "cum sa faci prezentari de succes":))...oh god..i'm so lame..
Acasica nu-l mai am pe micutul meu iubit laptop...a trebuit sa-l pun in cutia lui si sa-l trimit la cluj...sper sa se intoarca viu si vesel :) o sa am atata nevoie de el in urmatoarele 2 luni..

De ce se aude de afara de 10 minute in continuu "Desteapta-te romane" cantat de o fanfara?

luni, 6 iulie 2009

sa indraznim sa visam...

Tot de pe empower.ro:


Wilma Rudolph

O negresa nascuta in Tenessee in 1940, al 20-lea din cei 22 copii ai familiei Rudolph, care in primii ani de viata supravietuieste pojarului, varsatului de vant, scarlatinei si dublei pneumonii. La patru ani, poliomielita o lasa cu un singur picior sanatos, iar medicul da verdictul: Wilma nu va putea merge niciodata.
Atunci, in fata zidului cazut zdrobitor peste trupul si sufletul acestui copil, incepe alchimia. Undeva, in sufletul ei si al mamei ei, se naste visul, care trece de granita lui “a merge”.
In fiecare noapte, mama i-a masat piciorul si au facut exercitii. Wilma a vrut intai sa stea in picioare. In doi ani, a reusit si s-a ridicat in carje. La 12 ani, le-a aruncat si a mers cu ambele picioare. Dar ea voia mai mult. A vrut sa alerge.
A intrat in echipa de baschet a scolii, unde a stat pe banca trei ani, dar a facut antrenamente. Era, in fine, un copil normal! Incepe sa alerge. In ‘56 face parte din echipa SUA la Olimpiada din Melbourne si castiga bronzul la sprint.
In 1960, sparge toate tiparele, devenind prima femeie americana medaliata de trei ori cu aur la Jocurile Olmpice de la Roma, la 100m, 200m si 4×100m garduri.
Ea a mers, a alergat si a sarit peste toate ingradirile. A devenit apoi antrenor invatand si pe altii cum sa indrazneasca.
La fel ca Wilma, Ray (Raymond) Ewry, nascut in 1873 in Indiana, SUA, tot un copil cu traume polio, parea ca va fi inchis intre bratele scaunului cu rotile pentru toata viata. Si el a vrut nu doar sa mearga, ci sa zboare. A devenit cel mai bun saritor din lume, este al treilea dintre cei mai buni atleti laureati olimpici din toate vremurile, cu cel mai mare numar de medalii de aur individuale: opt!
Pentru multi limitele raman si se adancesc de-a lungul vietii. Pentru cativa, ele devin acea poarta prin care indraznetul si face trecerea in lumea posibilului, ajungand chiar dincolo de “normal” si atingand varfuri ale performantei.

Cum se face asta?

Indrazneala se desface in trei fire: intentie, motivatie si actiune.
Dintre ele, pentru Wilma, Ray si altii aidoma lor, motivatia a fost motorul cel mai tare. A impins racheta vietii lor mai inainte de a actiona si a starnit furtuna intentiei. I-a ridicat cand au cazut rapusi de durere si i-a adus langa ei pe sustinatorii lor.
Asa ca e esential sa ne intrebam mereu si sa rascolim jar cand ni se cam stinge flacara din piept: Ce ne motiveaza? Cu ce aer suflam in propriile panze?
Cand gasim cel mai puternic vartej, visul nostru cel mai aprins, glasul care striga cel mai tare in noi, atunci avem in sfarsit caii inaripati inhamati la carul cu care strabatem lumea.
Gasirea visului nostru cel mai stralucitor poate sa dureze ceva. Poate ani, poate mai putin. Toate celelealte vise sunt impletite pe acesta mare, care sta ca un catarg pe care tinem umflate panzele corabiei noastre. El poate tasni din cea mai adanca rana a noastra, dar din aceasta ne putem fauri cel mai puternic aliat.
Ce ne intareste motivatia? Bucuriile reusitei sunt puternice, dar trec repede. Oamenii inca invata arta de a se bucura. Ceva ne ce era firesc, demult… Caderile pot construi pe cei mai tari urcatori pe munte. Totul e sa ne ridicam si sa continuam drumul. Sa vedem in esec ce contine pretios pentru noi.

"Sa castigi este grozav, desigur, dar daca chiar vrei sa faci ceva in viata, atunci secretul este sa inveti sa pierzi. Nimeni nu este de neinvins tot timpul. Daca poti sa te ridici dupa cel mai zdrobitor esec si sa mergi mai departe pentru a castiga iar, vei ajunge campion intr-o buna zi.— Wilma Rudolph, “Wilma: Povestea Wilmei Rudolph”

din categoria "articole care mi-au placut,luate de pe alte site-uri"

Dat fiind specificul meseriei gasesc tot felul de articole interesante, motivationale...cu un posibil ecou in vietile noastre.
Acesta de mai jos e de pe empower.ro:


"Mai tii minte cand invatai sa mergi pe bicicleta si aveai genunchii plini de julituri (nici coatele nu aratau mai bine, intre noi fie vorba)? Pana ai reusit sa te urci pe bicicleta care tremura de parca ii era ei mai frica decat tie… Apoi ai pedalat cu ajutor si, fara ca tu sa iti dai seama, ai pedalat singur si ajutorul iti facea cu mana la treizeci de metri in spate. Si nici bicicleta nu mai tremura.
Entropie si echilibru
Surpriza: povestea de azi e despre emotiile tale cel putin la fel de mult cat e despre biciclete.
Entropia psihica este starea careia ii spunem de cele mai multe ori “tristete” sau “depresie”. Mihaly Csikszentmihalyi (daca reusesti sa spui asta de cinci ori si nu te incurci, primesti premiu!), creatorul conceptului de stare de flux, defineste entropia ca pe acea stare “in cadrul careia nu ne putem utiliza atentia in mod eficient pentru a ne ocupa de sarcinile externe pentru ca avem nevoie de ea pentru a ne restaura ordinea interioara subiectiva.” Pe scurt, inauntrul nostru sunt atatea ganduri ca nu mai reusim sa mai facem nimic.
Entropia e cand tremura bicicleta pentru ca tu te tot gandesti in loc sa pedalezi.Echilibrul e cand pedalezi. Ajungi unde vrei fara sa te chinui singur.
In starea de echilibru ai energie cat sa faci fata provocarilor externe, iar starea ta interioara e buna tocmai pentru ca activitatea iti ofera masura propriilor capacitati.
Pedaleaza!
Bicicleta are echilibru doar atat timp cat se deplaseaza spre un punct. Incearca sa gasesti echilibrul in timp ce stai pe bicicleta (daca reusesti, te-ai gandit vreodata la o cariera la circ?). S-ar putea sa-ti fie greu. Si de ce sa vrei sa ajungi greu la echilibru?
Acelasi domn cu nume greu de pronuntat, Csikszentmihalyi, povesteste cum s-a observat ca in weekend-uri se petrec cele mai multe crize de isterie sau de anxietate. In concedii apar tulburarile mintale si se iau cele mai multe decizii de rupturi si despartiri. Tot in weekend-uri, cand petrecem mai mult timp fara activitate si singuri, durerile cronice sunt mai greu de suportat.
Iar Gabriel Garcia Marquez spunea ca “las mujeres felices se suicidan a las seis” (sotiile fericite se sinucid la ora sase): perioada de asteptare, cand si-au terminat treburile si au ramas cu gandurile.
Adevarul este ca echilibrul nostru psihic depinde de ceilalti – de a fi impreuna si de a face impreuna. Am mai citit si auzit asta de atatea ori: foarte putini sunt cei care invata sa isi dozeze starile in mod autonom. Sunt cei alesi. Cei mai multi oameni pur si simplu nu sunt insule.
Singuratatea, lipsa de activitate si lipsa unei tinte permit gandurilor sa umble nestingherite. Gandurile au multe in comun cu copiii de 4-5 ani. Se duc exact acolo unde nu trebuie si nu au voie. Rezultatul este anxietatea, mare consumatoare de energie.
Cum aplici
1. Este in regula sa ai perioadele tale de… entropie. Sa simti “doliu” dupa o tristete, o dezamagire e natural si uman. Si cand ai terminat…
2. Pedaleaza! Daca pedalezi, ajungi unde vrei. Daca nu pedalezi, ramai pe loc in tristete si entropie.
3. Gandurile sunt in regula. Este bine sa sapi ca sa descoperi o cauza si apoi sa iti faci un plan de atac. Cand insa gandurile incep sa se razvrateasca si sa te muste, nu uita cine e stapanul. Tu. Si vezi ca planul ala nu se face singur, asa ca urca-te pe bicicleta!"

vineri, 3 iulie 2009

Am facut ceva rau..

Am facut ceva rau si Dumnezeu vrea sa ma pedepseasca..
Am facut ceva rau pentru ca altfel nu imi murea si laptopul, dupa ce am ramas fara bani...
Mititelu...l-am deschis aseara si a scos un tipat prelung...s-a blocat dupa aceea...i-am dat un restart..s-a facut ecranul alb si asa a ramas...i-am scos bateria, i-am pus-o la loc...si nici un clipocit de luminite..nimic...mort...
Nu cred ca mi se intampla toate porcariile astea toate in aceeasi saptamana...sunt trista...ma gandesc la tot ce e mai rau...nu ma pot concentra la nimic...
Nu am chef de nimic...vreau sa se faca bine...
Si mai e si povestea cu tanara Ruxandra care imi provoaca un stres major de o saptamana incoace...o s-o numesc "saptamana neagra"...
trist..

joi, 2 iulie 2009

Pentru cei care ne fac sa zambim

http://www.youtube.com/watch?v=Cbk980jV7Ao

miercuri, 1 iulie 2009

Oficial..

Oficial sunt proasta!...
Bucurie mare..primul salariu la noul job..prima data cand mi se fura bani...de fapt mi s-a mai furat o data portofelul, dar era gol:)..
So...I am very "happy"...
Sa blestem si sa injur?? nu prea pot...a fost vina mea k mi-am lasat geanta nesupravegheata..:(((
Cate rochite...cate bluzite...cate termopane s-au dus pe apa sambetei..
Important e ca mi-a mai lasat 4 milioane din 11...tot e bine..am din ce trai 2 saptamani pana la urmatorul salariu..
Fuck!!! I am so stupid!!

marți, 30 iunie 2009

NLP Quotes

If you always do what you've always done, you'll always get what you always got.

There is no failure, only feedback.

Iubirea neconditionata

Oamenii tind sa ceara altora ceea ce lor insisi le este greu sa daruiasca.Interesant... nu-i asa? Asteptam si cerem altcuiva ceea ce noua ne este greu sa daruim...Iubire neconditionata! Daca asteptam ca altcineva sa ne faca sa ne simtim iubiti, doriti, sa ne faca sa ne simtim in siguranta... ar fi timpul sa intelegem ce se intampla de fapt. In primul rand, ar trebui sa simtim toate aceste sentimente fata de noi insine, apoi sa cerem altcuiva sa ni le ofere."A iubi neconditionat"...inseamna a iubi fara retineri, ingradiri, sau constrangeri. Daca noi insine nu ne oferim o astfel de iubire, atunci care este punctul de referinta la care raportam iubirea care ne-ar implini viata? Cum sa stim ce cautam, ce asteptam de la celalalt?...
Pentru a sti ca exista o astfel de iubire, ar fi trebuit sa citim undeva despre ea, sa vedem un film, sau, undeva, cineva... sa ne fi aratat fatete ale ei. Lucrurile nu stau insa asa.Ne-am nascut stiind ce inseamna „a iubi neconditionat”.Este un dar ce ne-a fost dat inca de la inceput. Odata insa ce sufletele noastre au imbracat forma umana, a aparut conditionarea care ne-a limitat credinta in iubire neconditionata. A fost stearsa si inlocuita cu alte credinte despre lume si viata..Am invatat ca actiunile noastre declanseaza anumite reactii. Am invatat ca suntem buni sau rai. Am invatat ce este bine sa facem si ce nu. Acesta a devenit punctul nostru de referinta, indepartandu-ne astfel de ceea ce ne este innascut. Odata cu trecerea timpului si cu acumularea de experiente, parca nici nu mai speram sa-l regasim. Si totusi, in adancul sufletului stim ca o astfel de iubire exista. Am fost invatati ca este o fantezie...ca tanjim dupa ceva inexistent...Nu este adevarat! Sufletul nostru tanjeste dupa acel „ceva” pe care-l cunoaste dintotdeauna!Ar trebui sa ne alcocam timp sa descoperim ce inseamna pentru noi iubirea neconditionata, in loc sa depindem ca altcineva sa o faca pentru noi. Daca nu ne este clar, daca nu stim ce inseamna sa iubesti neconditionat, atunci cum sa stim ce vrem de la ceilalti? Ne asteptam ca cineva sa ne ofere un „ceva”....dar nu stim ce este de fapt acel „ceva” pe care ni-l dorim... Mergand pe un astfel de drum...sunt mari sansele sa fim dezamagiti... Le vom atribui mereu altora puterea de a ne dezamagi, desi ei nu stiu ce asteptam de la ei. Daca nu suntem capabili sa ne exprimama nevoile intr-o maniera clara, nimeni nu va sti ce cerem, ce ne dorim cu adevarat. Iar daca noua nu ne este clar, cu siguranta ca nu va fi nici pentru ceilalti. A gasi iubirea neconditionata inseamna a te gasi pe tine insuti.Cand te-ai concentrat ultima data pe ceea ce esti tu intr-adevar? Citind aceste randuri, raspunsul iti poate parea usor....dar, de unde incepi? Unde incepe „drumul”catre iubirea neconditionata? Este nevoie sa treci prin experiente dureroase care iti produc furie si amaraciune. De ce? Care e lectia pe care o ai de invatat din acestea? Fii recunoscator acelora pe care destinul ti i-a scos in cale pentru a te ajuta sa inveti aceasta lectie. Lasa deoparte resentimentele, chiar daca acesti oameni te-au ranit. Este imposibil sa te iubesti neconditionat daca nutresti sentimente precum amaraciune, furie, vina sau orice alt sentiment care nu inseamna iubire. Atunci cand privesti prin „binoclul”tau, vezi lucrurile in modul in care ai fost invatat sa o faci. De exemplu:....Acea femeie ti-a lovit masina cea noua pentru ca tu nu meriti o masina noua, sau, copiii nu te asculta pentru ca nu le pasa de tine, partenerul tau este nervos pentru ca il invinuiesti pentru lucruri pe care nu le-a facut.....ghinion! sau...nu ai noroc! Ti se pare cunoscut?Este importanta perspectiva din care privesti aceasta lectie....astfel calatoria iti va parea usoara sau dificila. Sterge-ti „binoclul”...si hai sa incepem!Concentreaza-te pe ceea ce esti! Scrie toate calitatile pe care stii ca le ai. ( De exemplu: iti place sa ajuti oamenii, iti place sa lucreezi cu copiii, esti o persoana creativa etc. ). Scrie-le! Astfel poti sa devii constient de minunatele calitati pe care le detii.Spune cu voce tare ceea ce meriti! Meriti masina cea noua, meriti ca oamenii sa te respecte si meriti iubire neconditionata. Acestea sunt afirmatii. Atunci cand subconstientul tau aude aceste cuvinte incepe sa le creada. Insa tu esti cel care trebuie sa faca treaba, nimeni altcineva nu o va face pentru tine. Este sarcina ta. Gaseste o modalitate prin care sa scoti la suprafata resentimente si temeri din trecut. Daca simti ca nu poti face asta singur, apeleaza la un coach, terapeut sau la un prieten. Acestia te vor ajuta sa te simti in siguranta atunci cand te vei confrunta cu amintirile neplacute. Vorbeste despre ele. Ideea este sa le rememorezi, sa le simti cu tot ceea ce vine, chiar si durere.....si sa le eliberezi, sa le lasi sa plece si astfe lsa deschizi poarta pentru iubirea neconditionata.Simte durerea pe care oamenii sau evenimentele ti-au provocat-o. Patrunde in profunzime si simte furia, durerea, respingerea, dezaprobarea, si cat de singur te simteai in acele momente ale vietii tale. Si, da, plangi!...iar apoi ia-ti un moment si gandeste-te la modul in care ai fi gestionat acum acele situatii, stiind ca meriti ca dorintele tale sa fie satisfacute, stiind ca meriti iubire neconditionata, si stiind ca pentru a putea primi aceasta iubire trebuie la randul tau sa o daruiesti.Elibereaza-te de trecut, elibereaza-te de durere, si iarta! A ierta inseamna a lasa deoparte resentimentele, furia, razbunarea. A te elibera de dorinta de razbunare asupra trecutului te va conduce catre iubire neconditionata. Lumea nu-ti datoreaza nimic. Meriti, la fel ca toti ceilalti! Si... suntem aici, in calatoria noastra, pentru a-i ajuta si pe altii sa se vindece. Invata sa te iubesti neconditionat, stiind ce-ti doresti cu adevarat si stiind ca esti capabil sa daruiesti inainte de a astepta sa primesti din partea celorlalti....Acestia sunt primii pasi pe cararea iubirii neconditionate...



Dupa un articol de Kathy Brandt, preluat de www.nlpexplorer.eu

luni, 29 iunie 2009

"Fericirea are chipul tau..."

Odata, demult cand eram mici fericirea mea avea chipul tau- cu ochi blanzi si ingaduitori...cu buze calde si atingeri fine...credeam ca asa va fi tot timpul, ca nimic nu ne va schimba...ca viata e asa lenesa si previzibila cum ne-o inchipuiam atunci. Credeam ca atunci cand iubesti asta va fi pentru totdeauna..
Nimic mai fals pe lumea asta..erau doar ganduri de copil... M-am schimbat, s-au schimbat cei din jurul meu, s-a schimbat lumea in care traiesc...nu mai visez la o dragoste perfecta sau asa cum credeam atunci ca e perfecta, cu inimioare, catei si pisicutze..visez la alte lucruri care poate peste catva timp o sa mi se pare si ele gresite, dar sunt visele mele...
Nu sunt dezorientata..stiu unde vreau sa ajung si cum vreau sa fie viata mea...vreau sa fiu sustinuta, incurajata si iubita pentru asta- pentru felul in care sunt si felul in care vreau sa ajung...Eu sunt eu- cu "egoismele", razgandirile, nehotararile si emotiile mele...sunt sentimente omenesti si vreau sa cred ca nu le intrunesc pe toate cele rele..
Vreau...

joi, 25 iunie 2009

Multumesc..

Parerea celor din jur ne afecteaza...ne scade respectul de sine..ne face sa ne punem intrebari daca e bine sau nu... Sunt putini oameni care au trecut prin viata fara sa-i intereseze...
Spun asta pentru ca pentru mine conteaza...conteaza intr-o asemenea masura incat am ascuns cateodata anumite chestii care mi s-au intamplat pentru a nu-mi fi stirbita sclipirea de fericire pe care acele momente mi-o aduceau..
Dar momentele frumoase parca nu sunt asa de frumoase daca nu le impartasesti cu cineva..cu cineva care stii ca nu te judeca, oricat de tampite au fost alegerile tale...Sa nu judece...dar sa-ti dea sfaturi...sau cand acele sfaturi ar stirbi momentele de fericire mai bine sa nu le dea..sa mai lase un pic de timp pana trece euforia...
Multumesc ca m-ai ascultat...ca m-ai ascultat activ (titlul actualei sesiuni de training pe care o pregatesc:P)...Multumesc ca intelegi...Sper ca indiferent de ce ni se va intampla sa ne intelegem...sa ne incurajam (ideile si sentimentele bune)...sa fim acolo unele pentru altele...

Pentru o gagica si restul gagicilor:)

miercuri, 17 iunie 2009

New beginings..

De 3 zile cobor din tramvaiul 32, la statia George Cosbuc, trec prin spatele pietei de flori...un miros "senzational" te izbeste la fiecare casa, un miros ce se impleteste cu mirosul de crini, garoafe, floarea soarelui.. E o mizerie de nedescris- mormane de ambalaje si flori uscate..tiganci cu rochii colorate care isi vanmd marfa toropite de caldura...

In curtea noastra e frumos...parca intri intr-o alta lume ( comparand cu strada)...o cladire imensa, din caramida rosie, tei infloriti care ne umbresc geamurile..Pe hol avem vitralii cu locomotive, avioane si vapoare:)... Inca mai domneste un iz de comunism pe holurile imense si in mare parte cred ca si in mentalitatea oamenilor, dar lucrurile incep sa se schimbe- e un fel de revolutie in care noul schimba vechiul. Din punctul meu de vedere, chiar daca nu imi place aceasta situatie in mod deosebit, cred ca vor fi cat de cat receptivi la traininguri si nu vor sesiza atat de usor lipsa mea de experienta...pe de alta parte va fi destul de greu sa lucrez cu niste oameni cu conceptii invechite..

Deocamdata pierd vremea...nu am calculator pana saptamana viitoare, iar azi am inceput sa lucrez la cel al colegei mele gravidute care a trebuit sa plece acasa din cauza raului.

E ciudat...foarte ciudat...o atmosfera cam "plicticoasa"...dar sper eu ca lucrurile se vor schimba cand o sa ma apuc serios de treaba...

Of...ce blog plicticos...un subiect atat de banal- serviciul:)

luni, 18 mai 2009

de pe un pat de spital..

Nu stiu daca am realizat vreun moment pana acum ce s-ar fi putut intampla...sau tot timpul asta am fost de un optimism teribilist pentru ca era nevoie de optimismul meu..
Ma impresioneaza cel mai tare oamenii batrani lasati prin spitale de copii nepasatori...oameni astia nu mai au optimism, se intreaba cu ce au gresit in viata, de ce li s-a dat atata suferinta acum spre sfarsit dupa ce oricum toata viata le-a fost un calvar...
Doamne..te rog..nu mai lasa oamenii sa fie singuri la batranete..nu-i mai lasa sa sufere..
Plang...dar in interiorul meu, pentru ca daca as plange acum doamna asta frumoasa, cu parul alb, si cu degetele incovoiate ca niste gheare din cauza artritei, ar fi si mai disperata...cred...
E atata suferinta aici...nimic din lumea aia nebuna in care traim nu are de a face cu ce e aici...nici o drama in dragoste...nici nereusita in cariera...nici nimic...
Acum ma simt aproape de moarte pentru ca vad asta in ochii ei...in strigatele de durere...in degetele chinuite si pielea flasca...Doare tot - corpul si inima...cred ca ar vrea sa fie cineva langa ea- poate ca fiica care vine 15 minute pe zi sau sotul pe care l-a pierdut demult...

marți, 7 aprilie 2009

un pic de Cluj



In Piata Avram Iancu...unde vezi porumbei indragostiti si asculti muzica clasica..


...pe o straduta uitata...nu mai stiu ce biserica:)...(dar stiu ca stilul este gotic timpuriu:P)











...scari catre cer...























































The End!..to be continued:P

pe gaura cheii..


"Pe gaura cheii"...poate fi o piesa de teatru vazuta la un moment dat...sau poate fi descrierea unei stari...aceea in care esti doar spectator la viata ta.
Ma simt asa cateodata...sau as vrea sa ma simt... sa vad doar scenariul in care lucrurile se desfasoara intr-un anumit mod, in functie de o anumita decizie si daca nu imi place sa ma uit pe gaura cheii unei alte usi...
Unii ar spune ca vreau asta pentru ca mi-e frica sa iau decizii..eu zic acum ca as vrea sa vad scenarii din vietile noastre doar asa, pentru amuzament-pentru ca vreau sa fie totul o comedie romantica, dramele nu imi plac...
Oare cum s-ar numi comedia mea romantica?

vineri, 13 martie 2009

si ca tot am febra...niste imagini graitoare despre politica romaneasca..

1).. http://www.youtube.com/watch?v=m6Js5edHUlI ...
2) http://www.youtube.com/watch?v=1VcHNa0Ftsc&playnext_from=PL&feature=PlayList&p=57E8A9EEAB225F15&playnext=1&index=9

joi, 12 martie 2009

Car sex position:)))

A fost prea amuzanta experienta de a vedea aceste desene....http://www.car-sex-positions.com/masturbation.html...:))))))..nu m-am putut abtine...:))) (cu riscul de a parea o obsedata))

Vine, vine primavaaaraaa...prea multe de spus, prea multa energie neconsumata:)

Ati observat ceva??( oare de ce intreb..imposibil sa nu fi observat)...a venit primavara in cosmopolitul nostru oras (ha! ce cuvinte folosesc!)...azi simteam k innebunesc daca nu ieseam din casa, asa ca am facut efortul inimaginabil de a ma duce la scoala!!( asta dupa ce m-am trezit la 11 si am facut ceva insignifiant pentru uratii de francezi:)..M-am imbracat frumos, sa ma simt sexy asa in esenta mea...nust cat de mult mi-a reusit, dar colegele m-au admirat -vai tu fata!...si poata ca daca am fi avut ceva mai multi masculi in grupa as fi apreciat mai mult..stim ca ele au spus doar asa k nu m-au mai vazut de la examene ( acu sa nu intelegeti ca asta e scopul..eu sunt o modesta..asa in esenta mea:))..si ma repet cu "esentele":)..
Trecand peste capitolul "imbracaminti"...a fost minunat la scoala- am dat niste raspunsuri demne de un mic geniu in marketing (exagerez, dar asta stiti deja)...
Apoi am mai cheltuit niste bani ( din aia de taxi primiti aseara- pe care ii consideram un imprumut pe termen scurt...asta ca sa nu zicem ofensa:)...
Si venind eu asa spre casa simteam k zbor k era asa de frumos afara...ma simteam si eu un mic copacel caruia ii cresteau muguri (imaginea asta ma oripileaza acum un pic:P )...si admiram luna ...si in timp ce tot admiram eu luna- ea s-a ascuns repede dupa un nor negru...s-o fi rusinat saraca de atata admiratie :)..
Cred ca ma lungesc un pic cam mult - si cei maxim 3 oameni care mai citesc aceste aberatii scrise dintr-o fenomenala plictiseala se vor plictisi..dar nu-i bai:)...am baut capucino si drept urmare am logoree..adica un fel de logoree a degetelor (nust cum vine asta dar intelegeti voi)...
Drept urmare o sa va spun si ce combinatie " a la moi" am preparat cu scopul de a-mi potoli stomacul rasculat- si anume- salata de rosii, castraveti..si morcovi..cu pita si salam ( ultimul colt)...si "l'hors d'oeuvre" - un strudel de mere cu kiwi:)...tot ce am gasit in frigider (ceea ce inseamna ca am gasit multe si diverse fata de alte dati cand gasesti eventual o bucata de slana)...
Asaaaa...mai scriu un pic ca altfel imi palpita pana si degetele..cred ca sunt un pic agitata din cauza k plec maine acasa...
Am descoperit ceva deosebit....am primit comentarii....iuhuu..iuhhuuu..love u girls!:)..

Gata pisi...termin...cu toate ca as mai scrie...

PS:Hahahahahha...ma uit la televizor...si sunt scene de "politica de cartier"...Andre- scumpul tau Bucurenci este facut de Vadim "maimuta":)))...( cata dreptate:)))) )..la figurat vorbind)... Si am mai vazut acolo o doamna ( o tipa de la PD-L cu parul scurt- o stim de la proiectul cu tiganii)...care a primit un pahar de apa in freza de la un alt nene politician:))..ce oameni, ce oameni!!!...

PS2: tocmai am primit un link carsexpositions- sau ceva de genu.:)))...gata! plec, ca devin prea porno!..direeect!

duminică, 8 martie 2009

Sfarsituri si inceputuri

Suferim..suferim pentru ca suntem parasiti si pentru ca parasim...suferim pentru ca luam decizii gresite in momentele in care avem mai multe optiuni- cand nu ai optiuni nu trebuie sa iei decizii..nu?:)
Este ipocrit sa spui ca suferi pentru ca i-ai facut pe altii sa sufere? pentru ca le-ai vazut sufletul disecat in fata ta si ca te-au pus sa-l privesti asa cum este el in intregime..cu sperante si deceptii..cu dorinta de a iubi si de a fi iubit..de a da si de a lua...si cu o mare spaima de singuratate..
Suntem inconjurati de oameni singuri si de cele mai multe ori si noi suntem...asta daca nu am avut deja norocul sa ne gasim jumatatea- sau macar sa credem asta, cel putin pentru o perioada..Cateodata...prin refuzul nostru mai redam lumii niste oameni singuri...si nu doar singuri dar cu o mare durere in suflet...oameni mutilati sentimental, care nu vor mai avea incredere mult timp in altcineva..si nici noi in noi...sau eu cel putin...dar eu sunt mai speciala in cazul asta..

Un 8 martie fara striptease masculin...doar tristete din partea tuturor..

joi, 5 martie 2009

Toti masculii sunt niste prostuti!

...pentru ca de multe ori sunt prea orgoliosi sa recunoasca ca au gresit...pentru ca isi dau seama ca au gresit mult prea tarziu si dupa aceea scuzele suna un pic aiurea..pentru ca unii dintre ei nu accepta dragostea decat atunci cand vor ei- nici mai devreme nici mai tarziu...pentru ca daca noi ii inselam noi suntem niste curve care le-au distrus viata si daca ei ne inseala au facut doar o greseala si "nu au simtit nimic"...pentru ca unii dintre ei isi baga nasul in viata ta dupa ce au plecat cu totul..pentru ca sufera mai mult ca noi- si chiar ar fi bine sa nu..pentru ca unii sufera cu anii..off!!...
..pentru ca noi ii iubim si nu stiu daca apreciaza la timp...si dupa e prea tarziu...
..pentru ca se indragostesc de niste cercei si de o glezna subtire la care vor visa in noptile de agonie...dar de care uita in noptile de extaz..
..pentru ca imi pare rau pentru ei si pentru tot...

miercuri, 4 martie 2009

Revenire printre "scriitori" sau promisiuni la inceput de luna

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic...asa am spus de fiecare data la inceputul celorlalte posturi:), dar gata..de azi o sa devin activa...chiar daca nu citeste nimeni( si nici nu imi prea doresc ce-i drept)..
Oricum nu prea am ce face avand in vedere k imi petrec majoritatea zilelor lucrand din pat..
Nu imi vine sa cred ca am ajuns asa o loaza...k am facut o asemenea stupida greseala in ceea ce priveste jobul...tocmai eu...carierista convinsa am ajuns sa zac intre 4 pereti si sa fac studii de piata despre porci:)
Dar...vine el weekendul si atunci sa vezi diversitate:)..sau noaptea...cand punem patratelul rosu si ne lasam degetele sa ne povesteasca fanteziile...:)

Si ca tot pomeneam de promisiuni:
-promit sa ma trezesc la 8 in fiecare dimineata, sa ma imbrac frumos si sa stau la birou:)
-promit sa ii sun pe toti cei pe care nu i-am mai vazut demult
- promit sa ma "destrabalez" cat mai des cu putinta :))
si as mai promite multe...dar nu sunt prea buna la promisiuni...
Promit ca revin..asa, ca pentru mine:)