Cadouri, intrebari si portofele goale...

Stiu ca e banal pentru ca atunci cand unii oameni isi doresc sa mearga in diverse tari eu imi doresc sa merg in IKEA:)...In sfarsit am ajuns duminica...alergand printre oale, paturi si jucarii, intorcand capul dupa fiecare flecushtetz, indesand in plase orice mi se parea ca ar putea fi un cadou frumos pentru ai mei...Si nu stiu cum am ajuns sa cumpar o tigaie pentru tatal meu:)...eh..macar o sa fie insotita si de un mesaj dragutz de genul " e timpul ca si barbatii sa stea la cratita " (saracul...si asa e in minoritate in casa) .. As fi luat tot...mobila, decoratiunile si ideile...dar am reusit totusi sa ma rezum la 2 plase si 200 de lei cheltuiti si nici macar nu erau banii mei, ci erau bani imprumutati:)

Ador sa fac cadouri, sa vad cum se schimba starea de spirit a persoanei din fata mea...Acu problema este sa gasesc cadoul potrivit..cu siguranta tatalui meu nu i se va potrivi tigaia ( isi dorea un tuci pentru mamaliga), dar cu siguranta se va bucura, si daca nu el, mama:)

In seara asta merg la petrecereaa de Craciun organizata de cei din AIESEC Bucuresti...abia astept sa revad oamenii cu care am lucrat, sa cantam impreuna o colinda... si da..trebuie sa fac un cadou unui baiat- Mircea...si m-am gandit la o pereche de sosete cu logo-ul AIESEC( pe care mi le-am cumparat de la o conferinta) astfel incat sa-si pastreze motivatia in permanenta si probabil o carte:)( i know..pretty lame!!!)

Pe lista cadourilor figureaza lampi, tigai, aranjamente florale...si lista urmeaza a fi completata...As vrea sa iau pentru fiecare persoana draga cate ceva...sau macar sa le spun "Sarbatori fericite!"

Pana una alta o sa-i fac casutei noastre un cadou- niste geamuri mai curate!

Sange de tigan...

Timp de cateva saptamani am lucrat cu niste oameni extrem de dedicati cauzei pentru care lupta, la organizarea unui eveniment- "Investeste in capital uman!", eveniment in cadrul caruia a avut loc o licitatie de proiecte a mai multor ONG-uri din tara ( proiecte care trateaza diverse probleme- rata crescuta a abandonului scolar, lipsa de stima de sine, conditiile mizere de viata, etc., toate in comunitati in care romii sunt o majoritate).

Totul s-a petrecut pe 11 decembrie..adica acum 2 seri in Club Spice pe Calea Victoriei. MC-ul serii- Gianina Corondan, participanti- persoane din diverse companii, din Ministerul Culturii ( Centrul National de Cultura al Romilor) si alte ministere, ONG-isti veniti de prin toata tara, oameni cu bani care au vrut sa faca un bine, manelisti,etc...

Seara a fost pe cat se poate de interesanta, incepand de la receptie cand fiecare invitat a primit fie o palarie tiganeasca sau un batic inflorat ( furnizate de un producator traditional). Asa m-am ales cu un minunat batic rosu de care sunt foarte mandra...mi-as fi luat toate culorile daca as fi putut:).. De cum intrai erai intampinat de 3-4 fete superbe- imbracate in costume traditionale..genul ten masliniu, ochi negri, talie subtire si buze rosii ..

Gianina a facut ce a stiut mai bine- i-a convins pe cei prezenti sa investeasca in proiectele respective..in sensul ca daca era vreun proiect care nu avea finantatori se ducea la cineva din sala fie cu pretentii de business man fie cu lanturi de aur la gat si le punea microfonul in mana intrebandu-i daca nu contribuie:))...

Intre prezentari si vorbarie, am avut parte de un spectacol senzational - Marius Mihalache..Imi pare rau ca nu am putut sa-l inregistrez sau sa fac cateva poze, dar a fost absolut superb ( jazz cantat la tzambal). A urmat un grup de danstori- Romano Step- niste tineri la vreo 17 ani...mi se parea ca am in fata un spectacol "Lord of the Dance"..isi miscau picioarele intr-un ritm extrem de rapid..Seara s-a incheiat cu Mahala Raj Banda- cunoscuti foarte mult in strainatate si mai putin in Romania- o muzica extrem de ritmata, care nu a lasat pe nimeni pe scaune...

Printesa serii a fost micuta Sara...Inchipuiti-va o fetita de 3 ani, imbracata intr-un costum tiganesc- cu fusta pana in pamant care a dansat tot timpul si care parca copia miscarile dansatorilor...absolut superba...vreau si eu un copil exact ca ea:)

La plecare am avut parte de un alt "regal":))...Andre stie:)

Stiu ca aseara a fost spectacolul lui Damian Draghici, pe care l-am mai vazut de vreo 3 ori si de care nu m-as satura:)...De fiecare data ridica sala in picioare si toata lumea danseaza, uitand de statut social, de faptul ca ii sugruma cravata sau ca maine au o zi grea... Pe mine m-a facut sa ma urc chiar pe scena la primul spectacol, iar la al doilea intrasem deja in partea de coregrafie:)) ..dar voi lasa imaginile sa vorbeasca..

"Si ce iti doresti de ziua ta?"

...imi plac surprizele si nu vreau sa spun nimanui ce vreau de ziua mea, pentru ca oricum nu imi doresc obiecte...imi doresc sentimente, stari de implinire si mai putin haos...


Si totusi ce imi doresc de ziua mea?
Vreau sa fiu inconjurata de prieteni, sa simt o anume caldura si sa am increderea ca orice s-ar intampla ei sunt cu mine (sau ele)... si sunt... Imi pare rau pentru fiecare moment in care nu am fost acolo pentru ei/ele...pentru toate momentele in care mi-a fost dor si nu am avut cum sa potolesc acest dor...
Vreau sa nu mai fac pe nimeni sa sufere..nici macar pe mine..sa gasesc o reteta a fericirii, iar fericirea mea sa nu altereze fericirea nimanui...
Sa stiu sa spun "NU" atunci cand nu vreau si "DA" atunci cand vreau cu ardoare...sa nu ma mai gandesc ca raspunsurile mele ii pot deranja pe altii...
Vreau putina ordine in minte si suflet...sa pot alege oamenii/locurile/faptele care ma vor face sa ma simt implinita...
Imi doresc sa nu imi mai doresc sa stiu cum o sa arate viata mea:)..sa nu imi mai pun atatea intrebari de genul "Daca plec din Bucuresti, totul va fi la fel?"...cantaresc totul de prea multe ori si imi e frica sa iau decizii pentru ca ma gandesc ce se va intampla daca o sa-mi para rau ca am ales asta si nu celalta...Da stiu...complic lucrurile prea mult si ar trebui sa ma las dusa de val...(doar ca eu nu vreau orice val, vreau un val care sa-mi convina:) )..

Si acum nu mai stiu ce vreau...poate doar curaj sa fac toate astea sa se intample ca doar de noi depinde...