Stres

Incep sa simt cum imi fuge pamantul de sub picioare si ca timpul nu mai are timp cu mine...Sunt stresata...rau...
Si imi stau pe birou 3 carti de managementul stresului, si nu pot pune in practica nimic... degeaba citesc, ca nu pot sa ma concentrez..
Simt ca nu mai pot sa respir...ca inima o ia razna...ca incep sa ard si sa nu mai gandesc coerent.
Vreau timp, inspiratie si minte...vreau sa ma simt bine cu mine.. acum nu ma simt deloc asa.
Ce pierdere de vreme toate gandurile astea tampite. De ce nu pot gandi frumos si optimist tot timpul? de ce sunt stupida? In loc sa ma adun si sa fac ce trebuie sa fac..
Vreau un pic sa evadez..vreau un pic de alta viata..un alt trecut si un alt viitor..

Concerte din ultimul timp..

Am fost la Cluj de curand...ca de obicei oameni simpatici, relaxati si fericiti...probabil aerul face diferenta, mai la nord de Bucuresti e mai putin poluat. De fapt e vorba doar de felul lor de a fi, un fel ce stie sa se bucure de viata..
Am fost la concertul trupei MAYA, care pentru noi, gagicile fagarasene exilate in Bucuresti, reprezinta delirul in fata unei muzici frumoase si curate. Am ajuns doar la ultimele 3 melodii, usor diferita fata de ceea ce stiam. A fost placut sa fiu acolo, intr-o sala care se potrivea perfect cu oamenii si muzica..(Iron City sau Mojo nu ma incanta in mod deosebit, cand vine vorba de concerte)..Mi-as fi dorit sa fie si fetele, la aceasta lansare oficiala. Bifat pe lista Emeric Imre si Razvan Krivaci:)

Calatoria mea la Cluj a mai reprezentant un motiv de bucurie, de fapt de "genunchi inmuiati"...la iesirea din avion am trecut pe langa domnul El, zeul zeilor, cel mai minunat, actorul de care eram indragostita la 6-7 ani, si la care ma uit oricand cu drag...Floooorrrriiiiin Piersiiiic:)..In viata mea nu m-am simtit asa...am inteles isteria fanelor Beatles sau MJ care lesinau la vederea idolilor lor. Probabil daca eram fana, stiam pe de rost toate replicile lui din filme, m-as fi dus la vreun spectacol, etc... sunt doar o semi fana in concluzie.. Asaaa..si il vad pe Florin Piersic si imi dau instant lacrimile si mi se inmoaie genunchii. Am asteptat bagajele la jumate de metru unul de altul, si jur ca abia imi stapaneam plansul...A vorbit tot timpul la telefon si nu am reusit sa-i fur o strangere de mana.. :) Cred ca is un pic prostuta..dar eu chiar il iubesc pe Piersic...si il mai si visasem cu 2 zile inainte, si ii declaram iubirea mea eterna..

Clujul ca Clujul, dar saptamana asta am fost la un alt eveniment de marca- PHOENIX... Nu spun decat- trist, foarte trist si dezamagitor. Am alergat sa nu intarzii la un eveniment care a inceput cu 30 de minute mai tarziu, cu declaratii de genul "Suntem in Romania si nu avem ce face" (????), cu un sunet care te irita pur si simplu, un solist cu o voce subtire ca a mea, a carui cuvinte nu se intelegeau.. Un Phoenix cu Nicu Kovaci, Tandarica si multi alti ilustrii necunoscuti pentru noi (poate ca nu ii stiu eu, ce-i drept..). Un spectacol la care un sfert de sala era goala, 1000 de bilete erau oferite gratuit elevilor si multe altele celor 20 si ceva de sponsori.. O repetitie pentru un alt concert, pe care-l sper eu mai bun, pentru renumele lor..Imi pare rau ca sunt asa critica..imi descriu doar perceptia.

In aceasta seara, daca reusesc sa-mi termin treaba pentru disertatie, Simfonii de vara, in parcul Coltea si apoi concert Noissettes.. I'll be back with fresh news:)

Anul trecut..

pe vremea asta...eram intr-un tren spre brasov...si simteam o disperare pe care nu am mai simtit-o pana acum...
Azi nu mai simt asta...simt doar o bucurie ca atunci cand sun acasa imi raspunde voci dragi...aceleasi..
Iti multumesc Doamne!

Unde?

Unde se pierde iubirea? Unde e granita dintre a iubi si a nu mai iubi? Se intampla in timp sau intr-un moment anume?
Dar increderea cand se pierde?
Privirea "draga"? dorul? fluturasii? visatul cu ochii deschisi? zambetul larg atunci cand va vedeti? Astea toate cand se duc? si ce ramane in locul lor?

Intrebari...

Nu simtiti in aer? nu va orbeste soarele?? nu vi se pare ca se poate un pic mai mult optimism??...eu simt tot astazi- mirosul de zambile si frezii, mangaierea soarelui, caldura, optimismul, energia, dorinta...imi vad planurile de viitor cum prind forma...imi trec zeci de idei prin cap...E PRIMAVARA!!! (sau asa pare...)..
Refuz sa mai fiu trista, distrusa, singura, neinteleasa, etc... Refuz sa ma mai plang(cel putin azi..:), dar cred ca deja am facut-o :P)...I can do it!!
Aleg energia si buna dispozitie, aleg optimismul si determinarea...aleg sa-mi placa de mine si sa-mi placa de altii..
Imi iese soarele asta prin fiecare por...simt ca zbor...ca si cum am trecut de la cizmele de iarna grele si negre la niste balerini usori:)
Imi vine sa cant..."Lift me up., lift me up...Nanaaaanannaaaa"
Va pup..si va iubesc!

Copy + Paste

E bine sa fie sambata..sa lenevesti in pat..sa te trezesti cu o muzica minunata..sa deschizi geamul si sa se umple casa de aer proaspat...sa te intinzi de nenumarate ori...sa simti matasea pe piele..sa-ti fie un pic dor, dar totusi sa iti fie bine...Sa faci o baie cu multa spuma, lumanari...sa te intorci in pat si sa te uiti la un film bun sau sa citesti o carte...Hmmm..as da oricand copy paste la aceasta stare si la aceasta zi..

Hai la baba cu ghiocu'..

Mi-a ghicit matusa mea in cafea si carti saptamana trecuta si iata ce mi s-a intamplat si mi se v-a intampla:
1) ma marit! (ataaaat)
2) ma marit!!
3) ma marit cu siguranta anul asta!!! :))) ( sau nu...)
4) imi iau masina, dar fac imprumut:)
5) ma cert cu parintii intr-o veselie..ooo si inca cum:)
6) numere fara interpretare - 9 3 4 5...( dar le-am gasit eu interpretarea- o sa ma marit cu unul pletos, brunet, aproape cat mine de inalt, pe numele lui Nick (astea sunt o parte din semnalmente viitorului meu sot)..care a venit dupa mine in club inainte sa plec ca sa-mi declare admiratia-- aveam numarul 54 la garderoba, era ora 3 si era 9 ianuarie)
7) o sa ma duc de 2 ori in strainatate anul asta...( Grecia/Germania si Cehia/ Croatia... tari cu G si C)
8) sunt foarte derutata si dezorientata in acest moment..:)) ( zau? se vede si in carti?)
9) bolnava, morti, raniti, gravida
10) 3 restante, disertatie o s-o iau cu greu, trebuie sa dau bani
11) nu ma inteleg cu sefu'(a), dar el/ea vrea sa reusesc :))))
12)...si nenumarate detalii intime pe care le stiti deja..,.le-am scris numa' sa nu le uit:)..si sa vad daca se intampla vreunul. Anyway..cu siguranta nu ma marit! jur! atat!
13)...nu plec anul asta in exchange asa cum imi doream..si nici nu-mi schimb jobul, cel putin pana in toamna!
si gata...

Pasiuni..

Azi vorbeam cu un prieten despre ce ne motiveaza, despre pasiuni, de fapt despre pasiunile care sunt singurele care te mai motiveaza...si mi-am dat seama ca eu nu am o pasiune predominanta. Nu merg pe munti, nu citesc rafturi intregi de carti, nu traiesc pentru muzica sau dans, nu ma uit decat la putine filme, nu fac sport, nu colectionez nimic,..si lista poate continua.

Am avut perioade scurte in care am fost fascinata de ceva anume, dar am ramas la stadiul de "si mie imi place sa...", cu toate ca am facut doar de putine ori acel lucru si nu am mai depus vreun efort, decat probabil intamplator in acea directie..

As putea sa dau vina pe schimbarea stilului de viata - serviciu, deplasari, putin timp liber, oboseala...dar nimic nu ma poate scuza. Daca iti place sa alergi, te trezesti dimineata la 6 si alergi...daca iti place sa citesti, stai pana noaptea tarziu, si citesti carte dupa carte..

Cred ca se numeste superficialitate ceea ce observ eu la mine...o superficialitate in pasiuni...si probabil altii ar spune ca asta se traduce si in sentimente...

Recunosc..asta sunt..un pic cam anosta, si imi plac mult oamenii cu un hobby, care lupta pentru el, care depun efort...

Ce trebuie sa faci sa poti sa spui ca intr-adevar ai o pasiune? Sau cum poti sa descoperi ce iti place cu adevarat? Cat efort, cata motivatie sa ai ca sa duci asta la un nivel de performanta?

Cunosc oameni care te inspira prin exemplul personal- Mugur, care a alergat la maratonul din New York, Alex Gavan si ale sale varfuri de peste 8000 de m.. Astea sunt exemple extreme, dar ale unor oameni simpli, ca noi...

Pentru mine ar fi minunat si daca m-as duce la un curs de dans...sau sa citesc o carte pe saptamana...Dar ce ma opreste?

Simptome...

De-a lungul vietii mi s-a mai intamplat de cateva ori sa nu am incredere in mine, sa ma simt vinovata si incapabila, sa ma gandesc ca ce bine ar fi sa ma calce o masina, sa imi pierd interesul pentru activitatile distractive, sa fiu lipsita de energie si sa ma simt foarte obosita, sa plang foarte des, etc... O data chiar am incercat sa-mi tai venele...am reusit doar sa ma zgariu de cateva ori pe mana... Dupa inventarierea acestor simptome mi-am dat seama ca in acest moment, ca si in altele am suferit de depresie, cauzata de probleme sentimentale...
M-a amuzat teribil aseara o poveste despre o benzonela care ameninta ca se sinucide, in timp ce juca solitaire si "fuma ca un sarpe"... eu nu am amenintat, dar imi inchipui mult prea des imagini in care mi se intampla ceva, accidental...cateodata, chiar m-am rugat sa mi se intample...Stiu...sunt prostii si suna a prostii...
Acum toata lumea spune in cor " Ce ai ? Revino-ti!":)...nu mai vreau intrebari din astea..
Viata mi se pare lipsita de sens si trista..mi se pare ca nu poate exista fericire deplina, ci doar bucurii izolate care te mai alina...
O sa-mi treaca...incerc...fac progrese...astazi de exemplu macar m-am imbracat frumos si m-am machiat, chiar daca fardul pe fata mea straveziu de alba arata groaznic...Trebuie sa existe undeva si vechea eu..trebuie...