luni, 20 iulie 2009

Pentru andre..

Am tot felul de flashback-uri cu accidente…imi aduc aminte de spitale si de momentul in care a sunat telefonul si l-am auzit pe tata plangand “catalina, hai acasa ca a avut mama accident”... imi amintesc momentul ala cu extrem de multa acuratete...cum am inghetat, cum se auzeau sirenele pe fundal... “ E bine? E in viata??”.. imi amintesc drumul spre gara., cum plangeam in continuu si habar nu aveam daca mama e bine, nici macar daca traieste…mi-am luat pana si haine negre de acasa…
Cand am citit "accident" m-am socat…imi inchipuiam tot felul de nenorociri…am citit apoi urmatoarele cuvinte- cu suntem bine…si m-am mai linistit..
Imi inchipui prin ce ati trecut si cat de groaznic trebuie sa fi fost…Cu o noapte inainte nu dormisem pentru ca aveam doar accidente in cap din cauza telefonului unui tanar inconstient...si uite ca s-a intamplat..Intr-adevar cineva va iubeste…si eu il iubesc mult pe acel cineva ca va iubeste..si si eu va iubesc… Il iubesc pe Dumnezeu si pentru voi si pentru mama si pentru ca avem o viata minunata...k nu ne lipseste nimic important-avem sanatate noi si cei din jurul nostru..sau cel putin ceea ce este se poate vindeca..
Am putea merge intr-o zi la Patriarhie sa aprindem o lumanare…seara fac o slujba atat de frumoasa...si nu sunt decat cativa oameni...e asa de liniste si racoare si te poti regasi atat de usor.. Stiu ca Dumnezeu ne asculta si fara sa aprindem lumanari sau sa mergem al biserica..dar eu am simtit atata nevoie sa fac asta…si a fost asa de bine..
Din toate aceste nenorociri avem atatea de invatat….invatam sa ne iubim unii pe altii si sa fim mai putin rai… invatam sa vedem tot timpul partea buna a lucrurilor.. sa admiram toata viata din jurul nostru…
Sper ca sentimentul asta de frica de moarte sa dispara, dar sa ramana sentimentele bune, dragostea fata de tot ce ne inconjoara , dorinta de a face bine cuiva sau felul in care toate problemele ni se par minore si iertarea...e atat de bine sa poti sa ierti..sa stii sa treci peste nimicurile din viata de zi cu zi…Cineva acolo sus stie si ne rasplateste intr-un fel sau altul pentru asta- ne salveaza din grele incercari..
Nu mai zic nimic altceva decat ca imi pare atat de bine ca acum iti trimit acest mail si ca maine o sa ne intalnim si ca in curand o sa vorbesc cu mama mea la telefon...

0 comentarii: