"Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii
Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina"
As vrea sa pot transpune in cuvinte cat de frumoase au fost serile din vama..Am trait emotia muzicii, pentru ca altfel nu o pot denumi... emotia muzicii valurilor care se sparg de mal ..
acorduri, voci si versuri minunate...emeric imre, ducu bertzi, iris, baniciu..
Poate ca a fost ambianta, poate ca sentimentele puternice din ultimul timp..poate ca unele cantece erau cu totul noi si ma luau prin surprindere...toate au contribuit la sentimentul de "nu as vrea pentru nimic in lume sa ma aflu altundeva" si la "as vrea sa imi amintesc de senzatiile astea totdeauna"..
am plans...de fericire... de fericire ca eram acolo, de fericire pentru ca am alaturi oameni minunati..si in special un om minunat...As fi vrut sa pot inregistra cumva in mine toate acele sunete si senzatii si sa le duc mai departe celor dragi care nu au fost acolo...marea care canta la 2 metri de noi, nisipul rece in care imi infundasem picioarele...sentimentul de bine pe care-l ai cand vezi ca esti in mijlocul unor oameni care simt la fel ca tine..
Am ramas cu muzica in suflet in continuare pana la rasarit...un rasarit maiestuos, asa cum nu am mai vazut sau nu mai tin minte ca am vazut..
Au fost 3 zile frumoase...cu oameni la fel de frumosi...
PS: il urasc pe chilian..el nu este frumos..el nu stie sa cante frumos..el nu are nimic frumos...
http://www.youtube.com/watch?v=EZmDzxpiiYE&NR=1
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii
Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina"
As vrea sa pot transpune in cuvinte cat de frumoase au fost serile din vama..Am trait emotia muzicii, pentru ca altfel nu o pot denumi... emotia muzicii valurilor care se sparg de mal ..
acorduri, voci si versuri minunate...emeric imre, ducu bertzi, iris, baniciu..
Poate ca a fost ambianta, poate ca sentimentele puternice din ultimul timp..poate ca unele cantece erau cu totul noi si ma luau prin surprindere...toate au contribuit la sentimentul de "nu as vrea pentru nimic in lume sa ma aflu altundeva" si la "as vrea sa imi amintesc de senzatiile astea totdeauna"..
am plans...de fericire... de fericire ca eram acolo, de fericire pentru ca am alaturi oameni minunati..si in special un om minunat...As fi vrut sa pot inregistra cumva in mine toate acele sunete si senzatii si sa le duc mai departe celor dragi care nu au fost acolo...marea care canta la 2 metri de noi, nisipul rece in care imi infundasem picioarele...sentimentul de bine pe care-l ai cand vezi ca esti in mijlocul unor oameni care simt la fel ca tine..
Am ramas cu muzica in suflet in continuare pana la rasarit...un rasarit maiestuos, asa cum nu am mai vazut sau nu mai tin minte ca am vazut..
Au fost 3 zile frumoase...cu oameni la fel de frumosi...
PS: il urasc pe chilian..el nu este frumos..el nu stie sa cante frumos..el nu are nimic frumos...
http://www.youtube.com/watch?v=EZmDzxpiiYE&NR=1
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu